Continuarea articolelor Spitalul Th. Burghele (Panduri) partea 1 si partea 2

Dupa ora 7 si jumatate spitalul se umple de lume. Culoarul de la subsol devine neincapator. Poluat cu mirosurile pestilentiale de la toaleta si de la spalatoria de rufe (probabil si de la morga, dar acolo nu am avut tupeu sa intru) aerul devine de nerespirat. Este cald, miroase ingrozitor, mai multi pacienti nu rezista, isi lasa sacosele cu bagaje la coada si ies in curtea spitalului.

Medicii incep sa apara pe coridoare. Nu par deloc deranjati nici de mizeria care ii inconjoara si nici de aerul otravit. Pacientii ii asalteaza dar ei reusesc sa isi faca rapid loc trecand mai departe. Au capatat dexteritate. Nu au cabinete unde sa poata fi gasiti. Ca sa dai de un medic trebuie sa il pandesti ori la sala de operatii, ori la iesirea de la raport, ori la camera de garda. Cat de greu ar fi fost sa aiba o ora de consultatii intr-un cabinet anume… dar e mai bine asa. Pacientul trebuie sa treaca si testul de rezistenta fiind nevoiti sa alerge pe scari de la un etaj la altul ca sa poata intr-un final sa discute 5 minute, pe un hol mizerabil, cu doctorul care i-a tratat.

Catedralele catolice sunt impunatoare tocmai pentru a trezi in credinciosi sentimentul nimicniciei. Spitalul Panduri este atat de murdar si atat de prost organizat ca pacientul sa se simta vinovat ca s-a imbolnavit. Sa inteleaga ca pentru pierderea sanatatii trebuie sa sufere in plus fata de greutatile bolii. Sa priveasca la medici ca la niste sfinti de care nu te poti atinge si sa fie in extaz cand acestia binevoiesc sa isi coboare privirea catre ei. Si eventual aceiasi pacienti sa fie recunoscatori. Mi-e greu sa cred ca e cineva care nu intelege sensul cuvintelor mele.

(va urma)

Continuarea articolului Spitalul Th. Burghele (Panduri) partea 1

Nu aveam alta solutie decat sa astept acolo, in speranta ca medicul va trece mai devreme sau mai tarziu pe acel culoar.

A trebuit sa merg la toaleta. Este prima usa pe care o vezi in momentul in care cobori scarile spre subsol, chiar langa cusca de Informatii. Deschid usa. Incercati sa va inchipuiti cea mai cumplita, murdara, oribila toaleta. Ati reusit? Ei bine, este o imagine care nu defineste decat 5% din realitatea din teren.

Colac la WC? Nu. Hartie igienica? Nu. Vrei sa tragi apa la WC? Nu exista. Pe jos balti de pisat. WC-urile infundate cu tot felul de mizerii. Usi la cabine care nu se inchid sau care pur si simplu nu exista. La chiuveta nu functioneaza decat robinetul de apa rece care abia picura. Sapun nu, servetele nu. Becurile nu functioneaza. Si un miros care iti testeaza limitele de suportabilitate. Dar poti sa si vomiti acolo. Pe jos, in toalete, in chiuveta, pe pereti sau unde vrei tu. La mizeria care este oricum nu se va observa.

Logica mea a fost infranta definitiv. Se presupune ca sunt intr-un spital, un loc unde se trateaza boli si infectii. In locul curateniei sunt mentinute focare de infectie. Imi inchipui cat de greu si cat de costisitor este sa cumperi colace de wc, becuri, sapun, hartie igienica si servetele, si sa mentii curatenia intr-o toaleta. Se duce-n ma-sa bugetul unui spital din cauza asta. In viata mea nu am mai vazut atata mizerie la o toaleta. Nici in gara din Craiova, iar toaleta din cea mai darapanata benzinarie dintr-un sat din Moldova era lux fata de cea din spitalul Panduri.

Dar contrar aparentelor trebuie sa intelegem ca bolnavul este o chestie neglijabila. El se poate pisa si intr-o groapa cu cacat.

(va urma)

Din nefericire avem cateodata nevoie sa mergem la spital. In cazul meu, o vizita la Spitalul Th. Burghele, fost Panduri.

Cobor din masina si ma apropii de poarta. Ora 7 dimineata. La ghereta de la intrare un grup de persoane (probabil paznic, ingrijitor de frunze si un bagator de seama fara job description bine definit) faceau glume de autobaza in gura mare. Nu aveam pe cine sa intreb cum pot ajunge la camera de garda de la Urologie dar, daca bucata de carton agatata pe gardul din dreapta imi spunea cu niste litere aproximative scrise cu un marker ca pe acolo se ajunge la POLICLINICA inseamna ca spitalul este in partea stanga.

O cladire cenusie, faci dreapta pe langa ea fiindca intrarea principala este prin spate, pe usa care a fost gandita de arhitect ca iesire de incendiu. Impingi doua usi de termopan si te intrebi ce e chestia aia slinoasa care ti-a ramas pe maini de la manerele usilor. Jeg. Cobori cateva trepte urmand directia sagetii rosii deasupra careia scrie INTERNARI si CAMERA DE GARDA si intri pe un fel de coridor de la subsol unde un miros pestilential te impiedica sa respiri. Pe marginile culoarului niste scaune de plastic ieftin, albastre. Peretii scorojiti, tavanul scund si mirosul, Doamne, mirosul ala ingrozitor care te sufoca si iti provoaca voma te fac sa te simti de parca ai fi intrat intr-un cuib de sobolani.

La camera de garda o infirmiera: peste 40 de ani, tipul de femeie acra, suparata definitiv pe viata pe faptul ca probabil toata cariera ei nu a insemnat si nu va insemna decat spalatul oalelor de noapte de la bolnavi. Am incercat sa aflu de la ea cateva informatii dar era inutil. Nesimtita a inceput sa tipe la mine ca ea nu e birou de informatii. Da, pe coridorul acela era intr-adevar un birou de informatii dar, guess what, nu era nimeni acolo.

Am luat usile la rand sa caut medicul la care trebuia sa ajung. La biroul de internari – pauza. Mai jos pe culoar usa de la spalatoria spitalului: inauntru niste femei inghesuiau rufarie murdara in niste masini de spalat care ar fi facut furori prin 1910. Descoperisem una din sursele acelui miros care iti invada fiecare celula si iti tortura fiecare simt. La capatul culoarului, morga. Cel care a decis alaturarea usilor de la Camera de garda, Biroul de internari si Morga a avut un simt al umorului extrem de deplasat.

(va urma)

Cu ceva timp in urma am scris in “Servicii de telefonie, inainte si dupa nationalizare” despre telefonia romaneasca in primii 50 de ani ai secolului trecut.

Gasind mai multe materiale referitoare la acest subiect le voi pune aici, pe site.

Citeste tot articolul »

Citeste tot articolul »

Site-ul IoanIstrate.ro a luat viteza dupa ce, in urma cu cateva luni, Ioan Istrate aparea la OTV anuntand un fenomenal, nemaipomenit si nemaivazut cutremur care va rade de pe suprafata bietei noastre tarisoare (stai sa-mi sterg lacrimile) zeci de orase. Printre care, evident, si Bucurestiul.

Citeste tot articolul »