Cinemarts

Astazi inauguram rubrica Promisiuni electorale dedicata declaratiilor science-fiction din politica romaneasca, inaintea alegerilor.

Radu Mazare si Mircea Geoana

Inca din secolul trecut promisiunile electorale au dus de nas romanii indiferent de perioada istorica: si in cea interbelica, si pe vremea comunistilor, si dupa Revolutie. Daca dupa instalarea puterii rosii in Romania promisiunile erau servite de aparatul de propaganda al puterii, nefiind vorba de alegeri ci de imaginea Romaniei pe plan intern si international, incepand cu 1989 specialistii in proganda au inceput ei insisi sa faca politica si sa-si creeze propriile platforme electorale.

Am deschis aceasta rubrica fiind socat de promisiunile lui Geoana pe care le-a facut cel mai probabil, marcat de febra euforica ce l-a cuprins imediat ce a fost validat candidat al PSD pentru functia de premier.

Acesta a declarat:

Cred cu tarie ca trebuie sa diferentiem impozitul pe venit. Trebuie sa-l reducem la 10% pentru cei cu venituri modeste, sa-l pastram la 16% pentru cei cu venituri medii, iar cei cu venituri mari vor fi supraimpozitati. Cei hiperbogati trebuie sa plateasca pentru bogatia acumulata.

PSD promite cresterea salariului minim pana la 1.000 RON, dublarea pensiilor pentru agricultori, tarif social la consumul de energie electrica, TVA redus la alimente, 1.000 de noi crese si 1.000 de gradinite, pact national pentru sanatate, medicamente compensate si gratuite pentru toate persoanele cu venituri reduse, construirea a 1000 de km de autostrazi, modernizarea a 1000 de km de cai ferate, apa si canalizare in toate localitatile.

Radu Mazare:

Vom construi 500.000 de case cu 500 de euro metrul patrat.

Avand in vedere ca aceste declaratii depasesc nu numai limita bunului simt, dar si pe cea a realitatii, propun modificarea Codului Penal care trebuie sa prevada pedepse cu inchisoarea si confiscarea averii pentru promisiunile electorale neindeplinite. Este vorba de o inselatorie la nivel national care se perpetueaza de prea mult timp.

Cand comunismul a inceput sa expire, dupa moartea lui Stalin, nimeni nu credea ca vom ajunge in anii 80 sa traim o viata duplicitara. Era un joc de teatru perfect: la scoala purtai cravata cu tricolor, recitai poezii patriotice, participai la actiunile pionieresti fiindca asa trebuia in timp ce acasa, in familie, ascultam impreuna cu parintii Europa Libera si Vocea Americii.

Am participat la actiunile in care colegi de-ai mei erau facuti pionieri. Eram pus sa vorbesc despre faptul ca urmarisem activitatea lui X de cand a intrat in scoala si trebuia sa spun ca merita sa poarte cravata rosie. Evident ca era prima oara cand il vedeam pe acel elev si imi repetam mecanic numele lui in minte ca sa nu-l uit. Totul era un joc de teatru la scara nationala. La fel cum militianul din cartier se prefacea ca o alearga sa o prinda pe tiganca vanzatoare de guma, surprize si seminte care era in fiecare zi la poarta scolii, dandu-i un avans considerabil si fugarind-o in reluare, de parca era Paganel in urmarirea fluturilor.

Revistele aratau acelasi lucru. Fraze STAS, repetate si amestecate, in fiecare revista. Spiritul pionieresc impregnat penibil in benzile desenate. Poze cu "tovarasu" si "tovarasa" colate patetic. Va mai aduceti aminte?

Eram o natiune de jucatori de teatru. Multi politicieni de-acuma pun in scena talentul antrenat pe vremea "odiosului". Au facut parte din aparat si stiu exact cum sa manipuleze prin propaganda. Spre norocul lor, societatea de astazi le pune mai multe instrumente la indemana. Scene mai frumoase, efecte speciale mai spectaculoase. Si gaz halucinogen.

Mai tineti minte serbarile de 23 August facute pe stadion? Am fost si eu cu clasa acolo. Nu era nici o chemare patriotica, era pur si simplu dorinta de a-mi pastra nota la purtare maxima.

Nu se accepta nici o derogare de la regulile spectacolului de teatru. La nivelul piesei, toate derapajele erau amendate. Dar la nivel uman se inchideau ochii si se musamalizau delicat toate scaparile. Un coleg de-al meu, in joaca, din greseala, a aruncat cu buretele murdar de creta in tabloul "tovarasului", de deasupra clasei. S-a declansat ditamai furtuna, de ochii lumii (adica a acelora informatori). Profesoara comandant de unitate de pionieri a cerut scaderea notei la purtare, a chemat elevii parintilor la scoala. Se vedea ca asta este rolul pe care si-l juca la perfectie. Intr-o pauza l-a luat deoparte pe elev si l-a linistit, spunandu-i ca nu se va intampla nimic rau. A doua zi, "sarcinile" sale de comandant de unitate pe linie de partid erau mult mai "importante" si au "impiedicat-o" sa se mai ocupe de problema tabloului. A stiut profesoara cum sa se scoata. Nu mai trebuie mentionat ca elevul nu a patit absolut nimic.

La televizor vedeam cel mai grotesc teatru posibil. "Tovarase Nicolae Ceausescu, tovarasa Elena Ceausescu!" spuse de copii cu cel mai puternic spirit patriotic in voce, ca o rugaciune rostita din suflet. Era teatru. Acei copii stiau ca asa trebuie sa spuna, si asa spuneau. Nu simteau absolut nimic din cuvintele pe care le rosteau.

Pe stadioane tineretul, adica cei de clasa a VIII-a si cei de liceu organizau spectacole grandioase. Stateau zile intregi, vara, la repetitii, in soare. Cum au rezistat? Mi-e greu sa-mi explic. Eu am facut parte doar din spectatori, probabil ca, din fericire, nu aveam destule calitati comuniste sau pionieresti ca sa fac parte din elita vazuta de presedinte. A fost mai bine asa. Elita isi dadea sufletul de caldura stand in picioare pe stadion si executand miscarile stabilite. Eu stateam cuminte pe o banca din tribuna.

Am fost actori. Am reusit sa scapam de teatrul care ne intrase in sange? Am mai putea trai intr-o astfel de piesa? Cat am pastrat in noi din mentalitatea "sa ne facem ca muncim"? Intrebari care au, pentru fiecare din noi un alt raspuns.

Almanahul Civilizatia pornise o campanie anuala de prezentare a Romaniei in imagini. Realizarile societatii comuniste erau subliniate poetic in fiecare fotografie, daca nu de imagine, atunci de textul care o insotea. Daca va mai aduceti aminte diapozitivele pe care le urmaream la scoala in timpul orelor de dirigentie… da, despre genul acela de propaganda este vorba.

Realitatea insa contrazicea pe ici pe colo fotografiile idilice pe care le vedeam.

Pe 7 iunie 1967 se aniversau 20 de ani de la infiintarea clubului Steaua. Intr-un material aparut cu aceasta ocazie se mentiona ca prima sectie a clubului a fost cea de fotbal, iar infiintarea sa a oferit tinerilor sportivi incorporati pentru a-si indeplini stagiul militar oportunitatea de a-si continua antrenamentele.

Fotografia care ii arata pe sportivi in vizita la Muzeul de istorie al PCR era insotita de urmatorul text: "Sportivi si antrenori de la clubul Steaua in vizita la Muzeul de istorie a Partidului Comunist, a miscarii revolutionare si democratice din Romania. Asemenea vizite constituie un minunat prilej de largire a orizontului cunostintelor, de educare patriotica" (sic).

Un material publicitar foarte bine realizat, in conditii grafice deosebite, pe o hartie de calitate fata de alte publicatii ale acelei perioade.

Este momentul sa ii multumesc mamei mele pentru materialele pe care mi le-a oferit din biblioteca personala. O mare parte din imaginile publicate pe acest site sunt scanari sau fotografii din cartile sau publicatiile pe care le-am gasit in biblioteca dansei.

Imaginile publicate in acest site sunt gazduite pe alte servere, pentru a nu ingreuna functionarea serverului pe care se afla Cinemarts. Daca observati ca anumite imagini nu se mai incarca va rog sa ma anuntati neaparat printr-un email la adresa alex2@gfxmail.net pentru a putea sa le incarc din nou.

Am gasit prin biblioteca mamei un atlas geografic din 1922: "Atlas Geografic pentru uzul scoalelor normale, seminariilor, scoalelor comerciale, etc". Undeva in josul primei pagini scrie ca a fost editat de Socec.

L-am rasfoit si am ramas surprins de faptul ca, la aproape 100 de ani de la tiparire, hartia nu s-a ingalbenit deloc, este alba, nesifonata iar culorile din tipar s-au pastrat foarte bine. Atlasul acesta arata mai bine decat unele carti tiparite in anii 70-80 la care hartia s-a ingalbenit si si-a pierdut din rezistenta: daca indoi de cateva ori coltul unei pagini se va rupe imediat.

Dar aceasta reclama pe care am gasit-o mi-a lamurit foarte multe neclaritati. Cititi si dvs cat de multe sortimente de hartie se produceau, si, mai mult ca sigur, si calitatea era mai buna nefiind supusa rigorilor economiei de materie prima care a caraterizat ultimii ani dinaintea lui 1989.