CEC-ul in reclame – inainte si dupa 1989
La doar doi ani de la Revolutie, primele reclame incepeau sa-si faca loc timid in viata romanilor. Pe atunci ma bucuram ca in sfarsit vom avea parte si noi de culorile fascinante ale reclamelor din vest, avand in minte imaginea oraselor americane pline de reclama. Nu stiam ca se va ajunge la tigania de astazi, nu ma asteptam ca Bucurestiul sa capete imaginea unui oras din Mexic, fara nici o legatura cu fotografiile frumoase din capitalele Europei de Vest.
Reclama la CEC, imbunatatita si up-gradata. Cine a facut scoala inainte de 1989 nu cred ca a uitat ca toate caietele aveau pe coperta din spate o reclama la CEC. Aceeasi, ani la rand, cu o singura culoare (albastru), si cu sloganul care mi-a ramas intiparit in minte: "Azi la CEC un leu depui / Maine el va face pui!"
De ce ii mai faceau reclama CEC-ului inainte de 1989? Nu inteleg… CEC-ul fiind singura institutie unde puteai sa-ti pastrezi economiile nu exista concurenta.
Erau cateva banci, dar destinate doar institutiilor si intreprinderilor de stat. Ca persoana particulara puteai avea cont la nici o banca. Singurul cont care se deschidea pentru persoanele fizice erau in cazul contractarii imprumuturilor bancare.
Iata mai jos cum arata coperta din spate a caietului de care vorbeam (unele caiete aveau in loc de aceasta reclama, tabla inmultirii.
Am avut si eu librete CEC (asa se numeau carnetele in care se tinea evidenta tranzactiilor). Dupa revolutie am renuntat la ele, mi-am deschis conturi la banci iar carnetele s-au pierdut.
Pe atunci nu exista internet, comunicatii digitale intre sucursalele si filialele CEC. La deschiderea "contului" ti se facea o fisa personala (era un carton maroniu cu un tabel in care se notau depunerile si restituirile) care ramanea la sucursala respectiva. Daca te duceai sa depui bani sau sa scoti bani, completai un formular apoi il lasai impreuna cu libretul CEC si buletinul de identitate la ghiseu. In cazul restituirilor, casiera se ducea intr-o incapere din spate si lua legatura telefonic cu sucursala unde aveai deschis contul pentru a verifica soldul existent si de-abia dupa aceea iti dadea banii.
Fiecare operatiune era scrisa in libretele CEC cu cerneala verde iar apoi se punea stampila unitatii. Erau doar cateva sucursale care aveau un fel de calculator care inregistra operatiunea pe libret la o imprimanta speciala. Dar nu exista cod de bare, era un sistem extrem de simplu.
Singura problema era ca asteptai foarte mult, mai ales pentru o restituire, daca erau multe persoane si trebuiau facute multe verificari telefonice. Interurban, probabil comunicatiile fiind mai proaste, dura si mai mult.
Pana in 1990 am vazut pe mesele din sucursalele CEC (si la posta) niste suporturi de sticla pentru tocuri, cu 2 locuri de calimara in care se punea cerneala. Cu aceste tocuri clientii puteau completa formularele de depunere si restituire. Da, in 90 inca se mai gaseau la librarii de cumparat tocuri si penite.
Related Posts
Istorice, Reclame comuniste | Alex | 27 September 2008
[...] ca se poate. Alex ne mai ofera cateva reclame vechi. CEC-ul, pe vremea cand nu era banca. Pe larg, aici. Tags: reclame This entry was posted on Sunday, September 28th, 2008 at 1:58 am and is filed [...]
Sa vezi ce durere era la libretele cu depuneri la termen, era criminala verificarea la alea. Ma aflam la Iasi, incercand sa scot bani de pe unul facut la Bucuresti si a durat – nu-ti exagerez! – vreo doua ore si ceva verificarea, asta pe la inceputul lui 1993, cred. In alta ordine de idei, mai stii glumita aia cu “Azi la CEC un leu depui, maine ia-l de unde nu-i!”?
Nu stiam gluma asta
Oricum se incadreaza in categoria “Pasta de dinti Cristal face dintii ca de cal 
“
am si eu un cec din 1993, are vreo 5000 lei pe lei , stie cineva cat valoreaza acum? poate ma imbogatesc peste noapte!!!!!
ana cu 90 000 cumpărai o Dacia
poţi să compari