De la Ceausescu la videocasetofoane

Pagina 1 de la fiecare almanah sau manual era intotdeauna rezervata pozei lui Ceausescu. Cu un zambet sagalnic ne privea o fata retusata care nu semana decat poate pe jumatate (cel mult!) cu originalul. Iar apoi un sfert din almanah dezbatea politica dusa de R.S.R. de parca cineva ar fi fost interesat sa citeasca inca o data, si inca o data, si inca o data aceleasi lucruri pe care le auzea si la radio, le vedea la televizor si apareau pe prima pagina a ziarelor in fiecare zi.

almanah1986pag1 almanah1986pag2

Intr-o perioada in care programul de la televizor incepea la ora 20.00 si se termina la 22.00 sa ai un videocasetofon si cateva casete era culmea luxului. Jumate din bloc se inghesuia in sufrageria ta sa vada ultimul film cu Cichicean tradus de Irina Nistor. Da, pe vremea lui Ceausescu, Irina Nistor punea fara nici o jena vocea sa inconfundabila pe casetele cu care se facea o specula dusa la extrem. Ah, este de inteles totusi lipsa de jena a Irinei Nistor avand in vedere ca de bisnita casetelor se ocupa unul din mai marii din securitate care erau repartizati la TVR.

Videocasetofoanele se dadeau recompensa la fotbalisti atunci cand bateau in deplasare in strainatate, sau se vindeau cu un pret ce se apropia de cel al unei masini Lastun (care pe atunci era 27.000 lei, Oltict vreo 65.000 de lei iar Dacia era vreo 95.000 de lei daca tin bine minte, daca nu sa ma corecteze cineva). Si asta in conditiile in care salariile era intre 1.700 si 3.000 de lei (un dolar USD era 37 de lei).

Cu toate astea din ce in ce mai multi oameni incepusera sa aiba video-uri. Mergeam la meditatii la o profesoara care isi procurase cu putin timp in urma un videocasetofon si se tot lauda cu el. Cand i-am povestit mamei, aceasta mi-a dat o replica menita a arata culmea luxului in acea perioada: "Ei, vezi? Are video, are masina, are baiat la medicina!". Intr-adevar, fiul profesoarei era student la medicina, ceea ce deschidea o alta sursa de lux: a fi medic, ceea ce pe langa prestanta aducea si atentiile pacientilor.

In aceste conditii, almanahul Tehnium din 1987 a considerat ca este cazul sa raspunda "cererii cititorilor" cu un articol despre videocasetofoane. Titlu mare, "La cererea cititorilor" de parca ar fi vrut sa confirme faptul ca o mare parte din restul almanahului ar fi fost conceput educational, ca o pastila amara de informatie pe care trebuiau sa o inghita cititorii, asta este, dupa care, la sfarsit li se dadea si bucatica de zahar.

calitatilevideocasetofoanelor1987

Articole similare:

  1. Cum l-a desfiintat Ceausescu pe Parvulescu Scriam intr-un mesaj anterior povestea lui Parvulescu, cel care la congresul al XII-lea al PCR l-a acuzat pe Ceausescu de...
  2. Film de arhiva cu Ceausescu Imagini care isi au locul in orice arhiva care se respecta. Filmari pe care le vedeam inainte de ‘89 la...
  3. Ceausescu in vizita la Scornicesti Prima parte a filmului arata doua vizite ale lui Ceausescu la Scornicesti. Intai o cuvantare mai veche, salutand consatenii (a...
  4. Cutremurul din 1977 - Ceausescu vede cartierele distruse In 1977, pe 4 martie, Ceausescu se afla intr-o vizita oficiala in Nigeria. In timpul discursului pe care il tinea...
  5. Ceausescu vede dezastrele din tara (2) Partea 1 a acestui articol poate fi citita aici: Cutremurul din 1977 - Ceausescu vede cartierele distruse Am mai gasit...
  6. Ceausescu la TVR in seara zilei de 20 decembrie 1989 Ca sa fie arhiva completa pun aici si inregistrarea aparitiei la televiziune a lui Ceausescu din seara zilei de 20...
  7. Ultimul discurs al lui Ceausescu Am gasit prin inregistrarile pe care le-am facut de la TV de-a lungul timpului niste fragmente din transmisia facuta de...

3 Comments

LoredanaSeptember 28th, 2008 at 3:23 pm

Din ce tin eu minte playerele erau ceva pe la 20-30.000 de lei, recorderele forjate ceva erau vreo 30-40.000 si recordele noi vreo 50-60.000. Smecherii aveau recordere si se organizau sa traga casete unii de la altii. Mai tii minte cu cata incantare ne uitam la niste casete trase la a nshpea mana din care deja fugeau culorile pe langa personaje? Ce nu stiau romanii pe vremea aia era ca in sculele alea erau niste cipuri Macrovision care aveau grija ca nicio copie sa nu iasa la calitatea originalului, ca sa previna pirateria. Eu n-am fost smechera, n-am avut video, nici inainte, nici dupa revolutie, am trecut direct la DVD player si ala un Eboda, ca putea fi manarit pentru subtitrari (cine stie cunoaste).

Pfui, ce m-am intins cu scrisul!

AlexSeptember 29th, 2008 at 6:07 am

Inca nu reusesc sa inteleg cum puteau da oamenii valoarea unei masini pe un videocasetofon… Oare chiar atat de mare sa fi fost foamea de filme? Costa mult mai putin sa iti pui antena de satelit si sa-ti iei un receptor si vedeai cat voiai acolo. Si chiar daca se facea scandal si te puneau militienii sa desfaci antena, erau multi care le acopereau in timpul zilei cu niste huse de panza (de parca nu se stia ce este dedesubt!) si nu am auzit pe nimeni sa fi dat antena jos.

LoredanaSeptember 29th, 2008 at 8:47 am

Eu stiam ca nu se poate, ca nu aveai voie sa stai cu antena de satelit.

Leave a comment

Your comment