Cinemarts

Urmarind de-a lungul timpului diverse emisiuni la televizor, am retinut undeva in subconstient imaginea microfoanelor folosite la TV, iar cand am vizitat site-ul oldmics.cz le-am recunoscut vazandu-le pozele.

Iata ce am reusit sa-mi aduc aminte:

Acesta era un microfon AKG folost de catre TVR in studio si care putea fi vazut pe masa prezentatoarelor care anuntau programul serii. Erau intotdeauna 2 microfoane, asezate unul langa celalalt. Nu stiu de ce era moda ca peste tot sa fie doua microfoane, poate pentru a avea unul de rezerva in cazul in care celalalt se defecta in direct?

Microfoane Shure folosite tot de TVR la diferite emisiuni

Microfon Shure folosit foarte des pe scena, la spectacolele transmise de TVR: Steaua fara nume, festivalul de la Mamaia, etc.

Microfon Sennheiser folosit la congresele PCR, la tribuna, sau la cuvantarile lui Ceausescu. In aceste ocazii erau mai multe microfoane aliniate (7-8 microfoane). Mi s-a confirmat ca au fost folosite si in studioul TVR la Telejurnal. Din ce imi aduc eu aminte erau totusi 2 microfoane subtiri, rotunde, asezate unul langa celalalt. Memoria ma poate insela.

Microfon Unitra pentru amatori, folosit la casetofoanele Unitra care au fost vandute in Romania in perioada 1976-1980. Mama a avut in acea perioada un casetofon cu un microfon exact ca acesta, dar caruia i-am venit eu rapid de hac

Microfoane Tesla folosite de catre amatori: puteau fi folosite pentru inregistrari facute acasa pe casetofoane sau magnetofoane. Modelul din stanga a fost ales de maica-mea dupa ce am stricat eu primul ei microfon de la casetofon. Credea probabil ca acesta va fi mai rezistent… s-a inselat L-am stricat mult mai rapid

Microfon Grundig, dinamic, pentru amatori. Microfonul acesta imi trezeste niste amintiri legate de scoala generala:

La fiecare inceput de an scolar, eveniment deosebit, cateodata dimineata la gimnastica de inviorare sau la serbarile de sfarsit de an, eram adunati in curtea scolii, in “careu”. Pe scena de beton din fata intrarii din scoala se instala o statie de amplificare, doua boxe imense la marginea stanga si dreapta a scenei si un microfon, exact ca acesta. Profesorul de “lucru manual”, de la atelier, impreuna cu cativa elevi imbracati in halate albastre scoteau instalatia, trageau cablurile si o montau.

La inceput, atunci cand se construise scoala existau niste megafoane agatate de peretii acesteia. Probabil si statia de amplificare era alta, dar care ori s-a defectat, ori a trebuit sa fie inlocuita din cine stie ce motiv. Cert este ca desi ma fascinau acele megafoane pe care le vazusem la scoala, cand am venit eu in clasa I acestea nu mai functionau si atarnau ruginite agatate de peretii scolii.

Statia de amplificare folosita acum era facuta cred in atelierul scolii, fiind bagata intr-o cutie de lemn ca un geamantan, adusa pe o masuta neagra, metalica, si acoperita cu un covoras alb, brodat cu rosu la margini. Boxele, mari, erau facute tot din lemn si fiecare continea 3 difuzoare. Difuzoarele erau prinse direct de placaj, fara nici un fel de protectie in afara unei plase verzui, facuta ferfenita, din aceea care se punea pe vremuri la ferestre sa nu intre insectele in casa.

Se vedea ca toata instalatia fusese reparata si ras-reparata: cablurile lipite cu izolir band, mufele lipsa, butoane de reglaj actionate cu o surubelnita. Microfonul fusese si el desfacut, de la an la an se mai adauga peste el cate un strat de scotch.

La inceput, cand eu eram in clasa I statia functiona destul de bine. Vocea se auzea curat si bine amplificata, pana dincolo de parcul de langa scoala. Cu timpul insa, de la an la an se auzea din ce in ce mai incet si mai prost: la sfarsitul clasei a VIII-a vocea din difuzoare era atat de distorsionata si de infundata incat abia se mai intelegea ce spunea vorbitorul.

Am avut si eu odata ocazia sa vorbesc la acel microfon cand m-au pus la nu-stiu-ce serbare sa spun o poezie. Abia atunci am vazut in ce stare jalnica era microfonul: fusese lipit cu scotch, apoi desfacut, lipit din nou, de atatea ori incat urmele lasate de vechile benzi de scotch se murdarisera iar microfonul abia se mai tinea fara sa se desfaca intr-o gramada de piese. In primii ani exista si un stativ de microfon, pe care nu l-am mai vazut dupa clasa a IV-a.