La multi ani! Dar nu de Anul Nou…

Putin inainte de 1989, prin anii ‘80, transformarea politicii comuniste intr-un fel de religie de stat ajunsese la apogeu. O revista “Soimii Patriei” din Ianuarie 1983 mi-a trezit amintirile acelor vremuri. Rasfoind-o, mi-am adus aminte cum ajungeam sa simtim permanent, oriunde, prezenta Partidului si a prea-iubitului Conducator.

Soimii Patriei, o revista pentru copii din clasele I-IV, aparea lunar iar scolile faceau abonamente speciale pentru elevi. Un exemplar costa 2 lei, leu asemanator la valoare cu RON-ul de astazi.

Numarul din Ianuarie 1983 avea pe coperta urarea: “La Multi Ani!”. Aceasta urare obisnuita la intrarea intr-un nou an, de data aceasta avea o alta semnificatie: “La multi ani iubitilor conducatori!”. Pagina dupa pagina, articole, poezii, cantece, benzi desenate avand ca subiect sarbatoarea lui Nicolae Ceausescu si a Elenei. Aproape toate articolele erau dedicate acestui subiect. Va las sa va convingeti singuri:

O intrebare fireasca: “de ce cumparam sau ne abonam la o astfel de revista?” Raspunsul e simplu: pentru ultima pagina. Ultima pagina avea benzi desenate… dar fara nici un substrat politic (de obicei). Destul de slabute, limitate la o singura pagina, dar pentru un copil din acei ani o adevarata bucurie. Nu aveam altternative, nu aveam PIF sau RAHAN (astea se gaseau foarte greu, nici acum nu stiu cum, de obicei le citeam imprumutandu-le de la colegii de scoala).

Parintii au facut tot ce le-a stat in putinta sa compenseze lipsa benzilor desenate, a desenelor animate si a filmelor pentru copii de la televizor. Fratii mei mai mari avusesera Lolek si Bolek, Pic si Poc, Pisicile aristocrate, carti cu povesti si poezii pentru copii la care ma uitam ca la niste comori vechi. Dar in anii ‘80 programul TV fusese redus, carti de copii se gaseau foarte greu si ceea ce era prin librarii era de o calitate indoielnica (asta daca nu aveau tente politice)… Asa ca mama a inceput sa mearga cu mine in fiecare saptamana la cinema Doina sa vad desene animate, la teatrul Tandarica, a cumparat un pick-up si apoi discuri cu povesti (mi le facea cadou de fiecare data cand luam cate o nota buna la scoala). Majoritatea povestilor si pieselor de teatru care se gaseau pe discuri de pick-up erau inregistrate inainte de 1978, interpretate de actori de renume pe care nu ii mai puteai vedea pe scena.

Articole similare:

1. La Multi Ani, 2009! Cu cateva zile mai tarziu, hai sa zicem ca abia acum mi-am revenit din mahmureala de revelion La Multi Ani...
2. Copilaria comunismului expirat Cand comunismul a inceput sa expire, dupa moartea lui Stalin, nimeni nu credea ca vom ajunge in anii 80 sa...
3. Grafferi wannabe Am intrat si noi in lumea civilizata. Avem graffiti in autobuzele lui Videanu. Ei bine, explicatia la poza: niste retardati,...
4. Site-uri care ofera gazduire gratuita pentru imagini Aceste site-uri ofera gazduire gratuita pentru imagini. La unele nu este nevoie de un cont, pur si simplu selectezi imaginea,...
5. Europa si Romania asa cum erau in 1920 Daca incepi sa rasfoiesti un atlas geografic din 1920 ai senzatia ca pasesti in lumea lui Jules Verne: harti desenate...
6. De la Ceausescu la videocasetofoane Pagina 1 de la fiecare almanah sau manual era intotdeauna rezervata pozei lui Ceausescu. Cu un zambet sagalnic ne privea...
7. Azi noapte a nins in Bucuresti Fulguia de la pranz, dar inca nu se asternuse zapada. Mai pe seara s-a facut frig, am vazut termometrul de...