Cinemarts

Daca incepi sa rasfoiesti un atlas geografic din 1920 ai senzatia ca pasesti in lumea lui Jules Verne: harti desenate de mana, denumiri vechi, pierdute, granite si tari de nerecunoscut. Ne-am obisnuit atat de mult cu prezentul, este atat de firesc si de normal ceea ce este tangibil incat, avand in fata ochilor adevaruri de acum 100 de ani ceea ce vezi ti se pare mai mult o poveste frumoasa decat o realitate trecuta.

Si cu toate acestea…

A se observa pe anumite harti cum cineva a modificat cu un creion rosu granita Romaniei si a scris “URSS”. Foarte inspirat… cam asa s-a intamplat si in realitate impartirea Europei, Cu creionul rosu.

Putin inainte de 1989, prin anii ‘80, transformarea politicii comuniste intr-un fel de religie de stat ajunsese la apogeu. O revista “Soimii Patriei” din Ianuarie 1983 mi-a trezit amintirile acelor vremuri. Rasfoind-o, mi-am adus aminte cum ajungeam sa simtim permanent, oriunde, prezenta Partidului si a prea-iubitului Conducator.

Soimii Patriei, o revista pentru copii din clasele I-IV, aparea lunar iar scolile faceau abonamente speciale pentru elevi. Un exemplar costa 2 lei, leu asemanator la valoare cu RON-ul de astazi.

Numarul din Ianuarie 1983 avea pe coperta urarea: “La Multi Ani!”. Aceasta urare obisnuita la intrarea intr-un nou an, de data aceasta avea o alta semnificatie: “La multi ani iubitilor conducatori!”. Pagina dupa pagina, articole, poezii, cantece, benzi desenate avand ca subiect sarbatoarea lui Nicolae Ceausescu si a Elenei. Aproape toate articolele erau dedicate acestui subiect. Va las sa va convingeti singuri:

O intrebare fireasca: “de ce cumparam sau ne abonam la o astfel de revista?” Raspunsul e simplu: pentru ultima pagina. Ultima pagina avea benzi desenate… dar fara nici un substrat politic (de obicei). Destul de slabute, limitate la o singura pagina, dar pentru un copil din acei ani o adevarata bucurie. Nu aveam altternative, nu aveam PIF sau RAHAN (astea se gaseau foarte greu, nici acum nu stiu cum, de obicei le citeam imprumutandu-le de la colegii de scoala).

Parintii au facut tot ce le-a stat in putinta sa compenseze lipsa benzilor desenate, a desenelor animate si a filmelor pentru copii de la televizor. Fratii mei mai mari avusesera Lolek si Bolek, Pic si Poc, Pisicile aristocrate, carti cu povesti si poezii pentru copii la care ma uitam ca la niste comori vechi. Dar in anii ‘80 programul TV fusese redus, carti de copii se gaseau foarte greu si ceea ce era prin librarii era de o calitate indoielnica (asta daca nu aveau tente politice)… Asa ca mama a inceput sa mearga cu mine in fiecare saptamana la cinema Doina sa vad desene animate, la teatrul Tandarica, a cumparat un pick-up si apoi discuri cu povesti (mi le facea cadou de fiecare data cand luam cate o nota buna la scoala). Majoritatea povestilor si pieselor de teatru care se gaseau pe discuri de pick-up erau inregistrate inainte de 1978, interpretate de actori de renume pe care nu ii mai puteai vedea pe scena.

Partea 1 a acestui articol poate fi citita aici: Cutremurul din 1977 - Ceausescu vede cartierele distruse

Am mai gasit niste imagini cu Ceausescu: prima parte a filmarii ii arata pe Ceausescu si pe nevasta-sa trecand printre daramaturile din Bucuresti, dupa dezastrul din 4 martie 1977. Se vede ca amandoi sunt foarte afectati de ceea ce vedeau in jurul lor.

Partea a doua a filmarii arata imagini de la inundatiile din 1970 cand 38 din cele 39 de judete ale tarii au fost acoperite partial de ape. Din nou il vedem pe Ceausescu vizitand zonele afectate, dar de data aceasta este mai distant, si, mi s-a parut mie, cam prea zambaretz la un moment dat.

Scriam intr-un mesaj anterior povestea lui Parvulescu, cel care la congresul al XII-lea al PCR l-a acuzat pe Ceausescu de masinatiuni facute in partid pentru a fi reales presedinte. Numai ca actiunea lui Parvulescu a fost prost gandita si inca si mai prost pusa in practica. Asa cum s-a desfasurat, asa cum se poate vedea pe inregistratea pe care am publicat-o acum cateva zile, acuzatiile lui Parvulescu nu au facut altceva decat sa-i dea lui Ceausescu oportunitatea de a sublinia faptul ca doar democratia si timpurile noi din partid i-au permis lui Parvulescu sa aduca acele acuzatii.

Ceausescu a reactionat imediat la interventia lui Parvulescu. Dar si-a calculat fiecare cuvant si l-a desfiintat pe acesta in cateva cuvinte. Am promis atunci ca voi pune pe site si continuarea, raspunsul lui Ceausescu. Iata-l aici:

Prima parte a filmului arata doua vizite ale lui Ceausescu la Scornicesti. Intai o cuvantare mai veche, salutand consatenii (a se remarca grimasa cucoanei din spatele lui, probabil avea o criza de ficat), apoi imagini de la una din vizitele din anii ‘80, inregistrate in culori. Momente Kodak: Ceausescu si Elena pe prispa casei parintesti, imagini din casa in care a copilarit transformata in muzeu: pe unul din pereti vedem clasicul portret pe post de fototapet.

In partea a doua vedem imagini de la intoarcerea lui Ceausescu dupa un turneu in tari africane, motiv de sarbatoare, transmisiuni in direct la radio si televiziune si un mic discurs focos al eroului reintors pe meleaguri natale. De neconfundat este vocea lui Teodor Brates care comenteaza evenimentul epocal.

Imagini care isi au locul in orice arhiva care se respecta. Filmari pe care le vedeam inainte de ‘89 la telejurnale, in materialele informative, emisiunile patriotice de propaganda, devenind ceva comun si normal in fiecare zi in cele 2-3 ore de program pe care le aveam la televizor. Faceau parte din existenta noastra si ne obisnuisem cu ele asa cum te obisnuiesti sa vezi in fiecare zi chioscul de bilete din statia de autobuz.